|
După ce a fost cucerită de romani, huni, lombarzi, ostrogoţi, bavarezi şi franci, Austria a intrat sub conducerea dinastiei Babenberg din secolul X până în secolul XIII, care au fost învinşi, la rândul lor, de către Habsburgi. Moştenitorii acestei familii vor conduce Austria până în secolul XX. După victoria de la Austerlitz, Napoleon desfiinţează, în 1806, Imperiul Romano-German. Dinastia de Habsburg promite o revanşă, dar, pentru moment, Austria este scoasă din război. Împăratul Franz al II-lea al Sfântului Imperiului German îşi ia titlul de Franz I al Austriei în anul 1804. Din 1807 apelurile secrete anglo-ruse de intrare a ei în război devin presante. Habsburgii văd în acestea o şansă de a-şi salva prestigiul. Sigură de ajutorul coaliţiei, Austria intră, în 1809, în război. Dar lucrurile se complică. General excepţional, Napoleon aduce la respect pe Habsburgi şi, printr-o serie de victorii fulgerătoare, Coaliţia este zdrobită.
Devenit cancelar al Austriei, ultraconservatorul Klemens Metternich încearcă să reînvie coaliţia. Abil diplomat, precum Napoleon era un mare general, Metternich, care fusese ambasador la Paris, îşi dădea seama de greşelile stupide pe care le comiseseră puterile antinapoleoniene în precedentele lor campanii împotriva Franţei. Totodată, Metternich ştia că îndemnurile Angliei de a continua războiul în momentul respectiv erau vorbe în vânt. În consecinţă, noul cancelar a reorganizat structura imperiului şi a uneltit inteligent în vederea găsirii unei ocazii favorabile pentru a-l înfrânge pe micul general francez, care se intitulase împărat şi umilea casele domnitoare ale Europei ( Romanovii, Habsburgii, Bourbonii, Hohenzollernii). Primul moment favorabil valorificat de Metternich a fost atacarea Rusiei de către Napoleon, în 1812, sub pretextul că ţarul Alexandru nu respecta Blocada Continentală instituită de Napoleon şi era ostil proiectelor franceze. O armată de 600.000 de francezi a cucerit Moscova, dar a pierdut posibilitatea de a distruge armata rusă la Borodino. Apropierea iernii l-a obligat pe Napoleon să ordone retragerea - care, din cauza asprei ierni ruseşti şi a hărţuielilor neîntrerupte ale armatei ţariste, s-a transformat în dezastru, astfel că din Marea Armată abia vreo 30.000 de oameni au reuşit să treacă râul Berezina. Profitând de ocazie, membrii coaliţiei antinapoleoniene atacă Franţa. Austria rămâne, însă, în de expectativă, Metternich nevoind să repete vechile greşeli. Când plouă peste tine, plouă şi peste inamic - spunea, un secol mai târziu, mareşalul Foch. La fel ca armata franceză, şi cea rusă era decimată de frig şi boli, astfel că Napoleon reuşeşte, cu o armată recrutată în pripă, să obţină două victorii asupra prusienilor şi ruşilor, la Lutzen şi Bautzen. Aliaţii sunt consternaţi şi cer Austriei să între în război. Calculându-şi şansele, Metternich propune o mediere pe care, iniţial, Napoleon, pentru a câştiga timp, o acceptă, dar, ulterior, refuză cererile exagerate ale cancelarului austriac. Politica lui Metternich triumfă iar Austria intră în război alături de Anglia, Prusia şi Rusia. Deşi, la Dresda, armata austriacă a lui Schwartzenberg este bătută şi pusă pe fugă de francezi, Metternich nu disperă, intuind că Franţa e la capătul puterilor: în bătălia de la Leipzig (16-19 oct. 1813), forţele celei de-a VI-a coaliţii înfrâng armata franceză, Parisul este capturat iar Napoleon exilat în insula Elba (aprilie 1814), apoi, după înfrângerea definitivă de la Waterloo (18 iun. 1815), deportat de englezi pe insula Sf. Elena. Austria recapătă Tirolul, Dalmaţia şi Galiţia. Austria şi Metternich pot răsufla liniştiţi. Metternich înfiinţează Sfânta Alianţă (Rusia, Prusia, Austria, Anglia, Franţa). În Imperiul Habsburgilor Klemens Lothar Metternich, fost ambasador devenit cancelar, conducea politica internă şi externă. Austria a devenit o monarhie absolută cu puteri depline. Aceasta va provoca nemulţumirea ţăranilor, a clasei muncitoare şi a burgheziei. Sfânta Alianţă susţinea monarhiile absolutiste. În Imperiul Rus însă au loc revolte reprimate cu cruzime, Spania îşi pierde toate coloniile din America în afară de San Carlos, Imperiul Otoman este dezmembrat. Monarhiile Sfintei Alianţe se găseau într-un echilibru precar.
|
