|
Europa se află în mijlocul zonei temperate de nord, cea mai mare parte a continetului fiind cuprinsă între 35º şi 60º latitudine nordică şi între 9º şi 65º longitudine vestică.[1]
Din punct de vedere al geografiei fizice, Europa reprezintă o peninsulă, partea nord-vestică a Eurasiei sau a Afro-Eurasiei: Asia ocupă partea estică a acestei mase continentale şi toate împart un platou continental comun. Graniţa de est a Europei este în mod obişnuit definită de Munţii Ural în Rusia.[2] Primul geograf al secolului I d.Hr., Strabon, credea că de fapt Râul Tanaïs reprezintă această graniţă,[3] aşa cum şi primele surse iudaice precizau. Frontiera de sud-est cu Asia nu este definită cu precizie. Cel mai adesea, Ural sau, alternativ, Râul Emba sunt luate ca posibile delimitări. Graniţa continuă către Marea Caspică, Munţii Caucaz sau, alternativ, Râul Kura din Caucaz, şi ajunge la Marea Neagră; apoi Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele şi Marea Egee completează graniţa cu Asia. Marea Mediterană din sud separă Europa de Africa, în timp ce vecinul din vest este Oceanul Atlantic; Islanda, deşi mai aproape de Groenlanda (America de Nord) decât de Europa, face totuşi parte din cadrul acestui continent.
Datorită diferenţelor culturale şi sociopolitice, există multe variante de delimitări ale Europei; în unele surse, unele teritorii nu sunt incluse în Europa, în timp ce alte surse le includ. De exemplu, geografii din Rusia şi alte state post-sovietice includ în general Munţii Ural în Europa, dar Caucazul îl atribuie Asiei. În mod similar, numeroşi geografi[cine?]consideră că frontierele sudice ale Azerbaidjanului şi Armeniei cu Iran şi cele din sud şi est ale Turciei cu Siria, Irak şi Iran reprezintă de fapt limita dintre Asia şi Europa, acest lucru având un fundament politic şi cultural.[necesită citare] Tot în acelaşi mod, în ciuda faptului că insulele Cipru şi Malta sunt mai apropiate de Asia şi Africa adesea sunt redate teritoriul continentului european.
|
